Lost and Found

FCSB și CFR 1907 Cluj și-au împărțit durerea machiavelic. A câta oară? Nu mă doare deloc sufletul de anemia echipei din capitală, nici nu mă încălzește să spun că nu merită titlul, căci oricum așa este, dar mă chinuie lipsa noastră de maturitate. Unii îi spun ghinion. Alții invocă calitatea antrenorului, alții a jucătorilor, alții cum bate vântul, după interes.

În fine, cert este că CFR Cluj a jucat slab în play-off. Sau nu a jucat ce așteptam cu toții. Nu reiau discuția legată de cum ar trebui să joace echipa, cât de spectaculos sau cât de pragmatic, fiecare este îndreptățit la așteptări.

Nici nu doresc să analizez doar „finala campionatului”, unde în opinia mea, jucătorii cu experiență, cum este Deac, trebuiau să știe să țină de minge când trebuie, să o plimbe, să omoare avântul echipei adverse. Totuși, de la mijlocul terenului și până în poarta mingea a străbătut 45 metri. În tot acest timp s-a plimbat nestingherită printre jaloane. Astfel că, deși trebuia să fim în poziție defensivă în acel moment, golul egalizator a venit din trei pase, un contra atac prin care noi am fost atât de surprinși încât și un babuin dădea gol din orice poziție cu ochii închiși, cu spatele la poartă, folosindu-se de călcâi. Fiecare greșește, este vorba de o secundă de oboseală, neatenție sau judecată eronată și astfel de lucruri se întâmplă.

Enervant de problematic este că mereu conducem iar în ultimele 10 minute cade cerul pe noi și pierdem puncte ca și când am avea prea multe. Cel puțin în patru partide putea fi evitat acest scenariu care se repetă precum o buclă temporală. Do the math! Vedeți ce loc am fi ocupat și cu câte puncte avans.
Nu irită atât faptul că arbitrii ne ciupesc puncte, căci o fac, că mass-media mai ciupește și ea pe ici pe colo, că am ajuns cam singuri împotriva tuturor, cât faptul că mereu avem același deznodământ. Am ajuns să știm rezultatul final al unei partide după ce deschidem scorul. Iar acest lucru nu îl mai putem numi ghinion. Este pură eroare tactică. Practic orice facem, terminăm la egalitate când conducem. Nu datorită echipei adverse, ci datorită nouă. Am ajuns să fim egalați de oricine, oricând, oricum.

Mă întreb cum un antrenor defensiv, precum Dan Petrescu, nu poate regla acest lucru? Nu știm sau nu vrem să atacăm. Este cert. Însă o altfel de „strategie” poate da sau nu da roade. Nu ar fi bai, însă am ajuns să scârțâim urât în apărare. Taman unde eram mai breji. În fine, fundașii centrali mereu ne-au creat dureri de cap în acest sezon, însă lui Boli trebuia să-i fie grăbită intrarea, iar Gilvan, care mi s-a părut destul de sigur, să-l urmeze.

Însă toate acestea pălesc în comparație cu ultimele două sezoane când lacătul era pe ușă. Am sperat că insolvența ne-a adus cu picioarele pe pământ, însă nu s-a întâmplat. Ne-am obișnuit prost. Da, este simplu să spui că Dan Petrescu nu este antrenor sau că este unul prost. Tu cel mândru și perfect cu școala la Coverciano, ești îndreptățit. Știam cu toții ce tip de antrenor este Dan Petrescu, știam modelul lui de joc, ca fiind unul și același oriunde a antrenat. Însă una este să îl critici, să spui că a greșit, căci a greșit evident, și alta este să jignești un om doar pentru că poți sau pentru că ești un manelist necioplit cu aere de suporter.

Cred că singurele chestii pe care le reproșez lui Dan Petrescu sunt lipsa de curaj și încăpățânarea. Îi lipsesc curajul de a face schimbări majore la timpul potrivit în timpul unui meci, curajul de a încerca și altceva în afară de a ne apăra perfect și încăpățânarea de a nu folosi decât un număr limitat de jucători când lotul este generos. Sunt convins că a vrut să reușească încă din primul an pentru a arăta cine este. A avut de încropit o echipă după 17 transferuri din jucători veniți din toate părțile universului. Nu a fost simplu, nu a vrut să riște prea mult. Păcat, căci era mai câștigat. Nu a avut nici susținere din partea noastră, iar asta este punctul nostru slab în acest sezon. Însă, așa antrenor slab cum este ne-a adus în postura de a lupta la titlu de la egal la egal cu FCSB, care să admitem a investit mult mai mult decât noi.

Nu sunt adeptul acestui stil de joc, însă, după cum am mai spus, sunt adeptul bunului simț. Nu înjuri un om doar pentru că ai tu oareșce probleme la etajul superior. Îi spui frumos că a greșit și eventual îi explici unde și cum, dacă te pricepi, și te rezumi la atât. Nu îl apăr, însă nu mai jigniți căci este degradant. Pentru voi, cei care o faceți. Cel mai probabil va pleca curând de la CFR, veți putea sărbători ca niște adevărați suporteri. Dacă chiar pleacă Dan Petrescu, nu contează cine vine, mereu se va găsi ceva de reproșat oricui, oricând, oricât.

Dacă a fi să fie, eu sper să vină un antrenor care nu a mai trecut prin curtea noastră, nu de alta, dar unii sunt mai puțin capabili, iar alții ar știi că e posibil să-i cerem demisia de la primul meci pe bancă. Doar așa, pentru că putem. Iar dacă am avea un alt antrenor, îl voi susține ca și pe actualul, dacă a fi mai breaz. Aviz amatorilor!

Sunt însă și optimiști care cred că acest campionat nu este încă jucat. Sincer cred că totul s-a limpezit în play off după partidele cu Astra din tur și cu Poli Iași, din retur, unde am pierdut puncte ce nu trebuiau sub nici o formă cedate.

Una peste alta, ce am avut și ce am pierdut? Nu am avut nimic, chiar nimic decât un lacăt ce atârna pe ușa clubului, nu am pierdut nimic, am câștigat o echipă ce luptă pentru supremație, luptă pentru noi. Nu trăim pentru tinichele și titluri, trăim pentru echipă și culori. Dacă titlul nu vine anul acesta, va veni la anul. Nu contează. Noi vom fi alături, orice s-ar întâmpla.

CFR Cluj, You’ll Never Walk Alone.

Che

Lasă comentariile tale

Postează comentariu ca oaspete

0
termeni şi condiţii.

Comentarii (3)