Old muddy football

09 Februarie 2016
Che ->
Accesări: 4286

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Rândurile ce urmează nu sunt musai despre CFR 1907 Cluj, nu ăsta „new age”, ci despre CFR Cluj, Ferar, Chefereu, Frâna sau cum i-o mai spus. Despre „ăsta” nou, dar vechi, să auzim numai de bine, cu toate că elvețienii nu-s tot un fel de români, deși așa credeam cu încăpătânare. Că, no', nu trebuia să ajungem la decrepiții de la Laussane cu plictisitele noastre „adeneice” încercări de a elucubra schițe de a ocoli bunul simț și legea, e altă poveste. Da', no', daca și Einstein credea ca prostia-i infinită, iar universul nu prea, n-am ce adăuga în plus.

 Am suferit de plictis maxim, nu de CFR, culori, dealuri si maluri adverse, ba de astea, din contra, mi-e dor, însă plictis de a distra pe ăștia obișnuiți numai cu trofee. Dic, ăia! (Scuzati-mi astăzi  limbajul colocvial.) Așa că hotărât i-am lăsat să plece, nu de alta, dar poate îi rețineam și ei aveau treabă. Cam ăsta e motivul pentru care nu am mai scris, dar și asta e puțin interesant.

De fapt, ce doream să împărtășesc azi cu voi, e o fază faină, care mi-a adus aminte de cefereul meu, de confortul zilelor multe, dar bune, înainte de „new age”. Zice Nela astăzi (No', cine-i Nela? Nu contează, toți o știm.) că i-a venit ficiorul de la antrenamentul de ieri a cefereului plin de noroi până-n ”jerunți” și ioi și vai de mine...

Lăsați copii să stea în noroi, în apă, în ger, în zăpada să vadă un antrenament al cefereului, la care, apropo, cică două grupuri asistau plictisite, unul de la berea caldă, altul de la vreme. Zece ani, unsprezece, sau câți or mai fi fost de „new age” doar puși la 4 ace au fost copii pe stadion, pe acesta nou, fain, civilizat, capitalist, pe care nu se scuipă semințe și nici nu se fac mici la foc din scandurile din tribună. Lasă-i să simtă iarba, noroiul sau ce o mai fi, de la câmpeneasca oră 11 a mirosului de mici și bere și a urărilor de bine din tribune. Dacă e musai să vină cu noroiul în cap, perfect, a înțelege că cefereul nu e doar propagandă, paszkanisme sau alte tâmpenii, ci e istorie, e divizia C și B, e treabă muncitorească, e vorba aia, mai mult decât un club.

Să vă pară rău că nu mai există terenul de zgură, noi acolo am crescut și de acolo ajungeam acasă negri din cap până în picioare precum un fochist de locomotivă veche.

Azi mi s-a înseninat ziua cu imaginea noroiului până la ghenunchi de la antrenamentele echipei. Este o chestie neprețuită. Cine știe, înțelege. Rândurile pot fi un fel de explicație a la DEX a aforismului „CFR nu moare”.

Hai, ca-i bine.

Che

Lasă comentariile tale

Postează comentariu ca oaspete

0
termeni şi condiţii.

Comentarii (7)